"Manastirea este situata la 50 km N de Ploiesti pe soseaua Ploiesti-Brasov prin Valenii de Munte-Cheia, pe raza comunei Izvoarele, fiind construita in padure, langa paraul Crasna, la poalele muntilor Ursoaia. Inceputurile vietii monahale in tinuturile Prahova - Teleajen sunt mai putin cunoscute, mai ales pentru secolele XIV-XV. Cu toate acestea, sihastri izolati s-au nevoit in zona subcarpatica pe Valea Prahovei si a Teleajenului inca din secolul XIV, insa abia la inceputul secolului XV s-au constituit in mici comunitati monahale. Aceasta retrasa asezare pustnicesca a luat fiinta la inceputul secolului XVIII, intemeiata probabil de cativa sihastri de la Valeni. Prima atestare documentara, un act de donatie in care se arata ca aici era un schit de calugari avand o biserica de lemn, dateaza din anul 1745. Biserica de lemn cu hramul "Sfintii Imparati Constantin si Elena", asezata intr-o poiana singuratica, era inconjurata de cateva chilii pustnicesti." "Biserica veche a schitului este in forma de cruce. Naosul este despartit de pronaos prin 4 coloane care sustin o arcada a boltei. Usa de la intrare in pronaos este din lemn sculptat. Catapeteasma lucrata la Viena, are o sculptura demna de admirat, acoperita cu foita de aur; sunt de admirat si cele doua icoane de Irineu Protcenco. Pridvorul inchis, mai jos decat restul constructiei, lasa impresia ca a fost adaugat mai tarziu. Nu este pictat ci varuit in alb. Are o singura turla mare pe naos. In exterior zidurile sunt simple, varuite in alb. Acoperisul este din sindrila, pardoseala din placi de piatra. Pictura a fost facuta in 1832-1834, de un necunoscut. " si povestea mea despre acest loc : Oamenii locului sunt minunati si te primesc cu masa pusa indiferent cine esti si de unde vii ; se afla in mijlocul muntilor si se intretin singuri , au totul perfect organizat si aranjat , nu depind de nimeni si una peste alta mai pot hrani si alte guri care au strabatut drumul greu pana la ei fara sa iti ceara sa platesti ceva (chiar te roaga sa iei masa la ei si se simt oarecum jigniti daca nu faci acest lucru). Deci iata ca in tara noastra mai exista si oameni de calitate (sper ca din ce in ce mai multi) si in acelasi timp cu o inima de aur. Am ramas profund impresionat de oamenii acestor locuri si promit ca ma voi intoarce aici de fiecare data cu drag... De cum am ajuns am simtit ca setea ne dobora si am intrebat o batranica (ce se ocupa cu gradinaritul in asezare) de unde putem lua niste apa ... raspunsul a venit imediat si la obiect : "Pai ati mancat ?" Nu , am raspuns noi , dar noua nu ne este foame,doar sete !!! ; "Mergeti mai intai la sala de mese caci acum se serveste masa si va vor servi apoi si cu apa" , spuse doamna in varsta. Am ascultat-o (promit ca cu prima intoarcere in zona o voi intreba si cum se numeste pe aceasta femeie minunata...) si ne-am indreptat catre sala indicata ; acolo ne-a intampinat un calugar tanar care de cum ne-a vazut si cu copilul dupa noi ne-a invitat imediat la masa : "Va rog luati loc , imediat va aducem ceva sa mancati!" Va multumim dar nu este necesar , vrem doar un pahar cu apa; "Pai macar cel mic sa manance ceva..." a insistat el! In acel moment cred ca am avut cea mai pura credinta in Dumnezeu si oameni... nici nu va pot descrie senzatia de bine si fericire pe care am simtit-o ; chiar va sfatuiesc sa ajungeti acolo si cu siguranta va veti convinge de calitatea oamenilor din aceasta asezare. Presupun ca daca ne era intr-adevar foame ar fi fost cea mai buna mancare pe care am fi mancat-o vreodata ...